Incheierea proiectului "Vitrina Deschisa"

110 ani de la intemeiere!

Muzeul de Istorie Sighişoara -110 ani Director Nicolae Tescula Pentru urbea noastră, cetatea a reprezentat încă din secolul al XIX-lea un mare potenţial turistic. Fascinaţa pentru Evul Mediu era una dintre preocupările majore ale ideologiei romantice. Cu ocazia adunării generale a Societăţii istorice maghiare, organizată la iniţiativa istoricului şi deputatului Karl Fabritius în oraşul de pe Târnava Mare în 1879, participanţii au fost fascinaţi de multitudinea de clădiri madievale şi atunci apare ideea organizării unui muzeu. Acum se organizează o expoziţie, care va însufleţi pe tânărul student Josef Bacon şi pe doi fraţi Friedrich şi Heinrich Kraus să pună bazele unui muzeu de istorie şi artă. Această idee, de altfel, a apărut în paginile lui Gross-Kokler Bote, unde se milita pentru utilizarea unor turnuri din cetate. Din păcate ideea a fost reluată cu 20 de ani mai târziu. În 1896 cu ocazia jubileului maghiar, o adresă din partea guvernului cerea comunităţiilor să întemeieze instituţii umanitare sau culturale. În acest context referatul lui Josef Bacon a fost aprobat de consiliul orăşenesc socotindu-se că alegerea înfinţării unui muzeu în Turnul cu Ceas este una foarte bună şi în acelaşi timp ieftină pentru bugetul oraşului. La 24 iunie 1899 se deschideau porţiile Turnului cu Ceas , unde era organizat cu sprijunul asociaţiei Sebastian Hann muzeul Alt Schaessburg. În viziunea lui Josef Bacon, scopul inaugurării acestui muzeu a fost de a se promova valoriile culturale şi spirituale ale comunităţii germane din Sighişoara; de a se susţine artişti plastici locali prin expoziţii, întruniri şi aplicarea în construcţii, atât urbane, cât şi rurale, stilurile artistice vechi. Alături de acest muzeu, din iniţiativa aceluiaşi custode inimos, dr. Josef Bacon va lua fiinţă într-o anexa a Turnului cu Ceas, în anul 1912, Muzeul de Igienă, care cuprindea peste 700 de planşe şi grafice cu privire la epidemiile care au lovit oraşul şi altele cu privire la evoluţia demografică a urbei. La acesta se va mai adăuga Muzeul de etnografie săsească, organizat în Casa cu Şindrilă din anul 1908 şi Muzeul Şcolar în sacristia Bisericii Mănăstirii în 1932. La această iniţiativă din anul 1904, Josef Bacon a fost sprijinit material şi financiar, după cum am arătat, de către Asociatia Sebastian Hann din Sighişoara. Alături de această asociaţie, printre colaboratori mai găsim pe Karl Seraphin, Betty Schuller, Friederich Meltzer, Julius Hollitzer, Julius Misselbacher (1903-1963). Ultimul a avut o importanta contribuţie la cunoaşterea şi sistematizarea ştiintifică a primelor colecţii ale muzeului. Nici românii nu se vor lăsa mai prejos şi în anul 1937, într-o casă închiriată în oraşul de jos, etnograful şi folcloristul Gheorghe Cernea, învăţător din Paloş-Ardeal va pune bazele unui muzeu etnografic românesc – Muzeul Etnografic Târnăvean. Perioada comunistă aduce modificări de substanţă în evoluţia muzeelor sighişorene. În 1952 întreaga colecţie a muzeului săsesc a fost naţionalizată, noua instituţie organizându-se doar în Turnul cu Ceas. Numele instituţie a variat în această perioadă. De la Muzeul Raionului Sighişoara în 1952 va primi în 1968 după reorganizarea administrativă denominaţia de Muzeul Municipal Sighişoara, şi mai apoi de Muzeul de Istorie Sighişoara, nume care îl are şi azi. După arestarea lui Gheorghe Cernea în anii 50 colecţia sa de etnografie românească este confiscată şi împărţită altor instituţii muzeale. La Sighişoara va râmâne doar colecţia de icoane pe lemn şi pe sticlă. În anii 70 va primi câteva camere la etajul doi al Casei Vlad Dracul, unde va fi organizată o expoziţie de armament medieval. Coabitarea cu un restaurant în aceeaşi clădire nu era una normală şi de aceea în anul 1988 va fi mutată la parterul claselor primare ale Liceului Josef Haltrich, unde se găseşte şi astăzi. Anul 1999 duce la amenajarea vechii închisori militare a oraşului aflată la parterul Turnului cu Ceas Aici va fi organizată o Cameră de Tortură cu obiecte şi imagini care redau proceduri de tortură din Codex Criminalis Teresiana ( 1769), ultimul cod penal care a permis în monarhia habsburgică utlizarea torturii ca mijloc de anchetă penală. La acest ceas aniversar nu putem decât să mulţumim înaintaşilor pentru tot ceea ce au făcut în domeniul muzeografiei la Sighişoara şi să le ducem misiunea mai departe, să dezvoltăm instituţia în concordanţă cu noile paradigme ale secolului XXI.